MISIUNE ÎNDEPLINITĂ [ 1 ] !

MISIUNE INDEPLINITA !

Daca v-ati uitat la pagina "Harti", inca din toamna, aveam de gand sa fac traseul Dej-Batin si intoarcere prin Gherla ( a 3-a harta de pe pagina "Harti" ). Traseul mi-a fost indicat de un prieten si i-am promis ca o sa il fac intr-o zi.

Ieri, mi-am adus aminte de traseu si, am inceput sa vorbesc cu prietenii mei, sa vad cu cine pot sa pedalez pana acolo. Dintre toti cu care am vorbit, doar Ovidiu a putut sa vina.

Azi, m-am trezit la ora 9:30, am mancat, mi-am pregatit rucsacul, mi-am pregatit bicicleta si am pornit la drum.
La 10:30 trebuia sa ma intalnesc cu Ovidiu la intersectia de la Mănăstirea.
Afara era foarte frumos, soarele era stralucitor, era cald... o zi perfecta de pedalat.
Ma intalnesc cu Ovidiu si incepem sa pedalam spre Nireş.

Drumul era perfect... nu era aglomerat, nu avea gropi si era drept. La iesire din Nireş am fost nevoit sa opresc. Nu mai puteam de cald, mi-am dat bluza jos si m-am lasat in tricou. Am baut putina apa si apoi ne-am continuat drumul. Am tinut viteza constanta 20 km/h. Am trecut prin satul Unguraş, iar la capatul lui, am dat de o rascruce de drumuri. Am oprit. Ne-am intrebat: "Pe unde o luam de aici ?!". In stanga aveam un drum asfaltat, iar in dreapta, aveam un drum neasfaltat. Porneste Ovidiu internetul pe telefon, deschide Google Maps si, cand sa incarce pagina... hop... internetul nu merge, nu este semnal pe Vodafone. Asta-i buna... eu voiam sa o iau pe drumul asfaltat, el voia sa o luam pe drumul neasfaltat, dar niciunul dintre noi, nu stiam unde ajung drumurile.

Apoi, auzim din spate, un claxon lung la masina. Ne uitam in spate, si... ce sa vezi: prietenul meu, Cristi, mergea cu masina la bunicii sai din Batin. Opreste in dreptul nostru si il intrebam care drum ajunge la  satul Ceaba.

Drumul bun, era cel asfaltat, pe care voiam eu sa ma duc...
Cristi merge in treaba lui, la bunici, iar noi pedalam in treaba noastra pe drumul nostru.
Pedalam ce pedalam, pe drumul asfaltat...si dintr-o data... Ovidiu imi spune sa ma opresc. Intreb care e problema... si imi raspunde: " Uite, vâsc, nu ai o plasa ca sa il luam si sa facem ceai din el?". Ridic privirea spre copac... si, ce sa vezi?... Copacul era plin de vâsc. Pana acum, nu am auzit de ceai de vâsc... stiam doar ca vâscul se vinde in piata că... " cica poarta noroc".

In fine, nu ne-am mai putut urca in varful copacului dupa el si ne-am continuat drumul. Pedaland, m-am uitat spre padure...spre copaci... Majoritatea copacilor erau plini de vâsc. Nu am mai vazut niciodata atata vâsc !

Am ajuns in sfarsit in satul Valea Unguraşului. Acum, era altă problemă. Drumul se terminase si stiam ca trebuia sa o luam pe dealuri ca sa ajungem la Ceaba.
Bun, dar, pe care dealuri ?! Eram inconjurati de dealuri si nu stiam in care directie ar trebui sa fie urmatorul sat ( Ceaba ). O luam pe un drum, pe un deal si ajungem la niste oameni care lucrau la pamanturi. Ii intrebam: " Nu va suparati, spre Ceaba, pe care drum trebuie sa o luam?". Am aflat, ca nu am luat-o pe directia buna.
Ne-am intors 500 m si am luat-o pe un drum pe langa o vale. De aici, incepe cea mai frumoasa parte a traseului !
Drumul s-a terminat iar noi trebuia sa continuam doar pe o mica carare pe langa vale.

Cararea a fost foarte frumoasa. Trebuia sa mergem pe ea pana in Ceaba.

Cararea mergea pe langa vale, cateodata trecea si prin vale, trecea pe podeţuri, cateodata o lua pe dealuri, avea urcari, avea coborari, noroaie, avea obstacole. Partea frumoasa a fost, ca era foarte bine batucita si mergeai bine pe ea, fara sa te scuture.
Dupa cum ziceam, avea si noroaie. Se pare ca in ultimele zile a fost o ploaie torentiala pe acolo, iar valea a iesit peste carare. Apa s-a retras si cum nu s-a uscat bine, a ramas noroi.

Am ajuns in satul Ceaba. Am dat de drumul principal si am inceput sa pedalam spre Fizeşul Gherlii.
Drumul nu era aglomerat si era proaspat asfaltat. Era super, chiar daca aveam in fata o panta mare cu multe serpentine.
Am urcat pe panta, iar in varful ei, drumul se continua prin padure. O padure superba !
Dupa atata urcare pe serpentine... ca de obicei, urmeaza o coborare pe masura. O coborare lunga de 10 km pe serpentine, pe drum proaspta asfaltat si neaglomerat. Am coborat panta cu viteza constanta de 60-65 km/h fara nici o grija ... Asa panta, nu am coborat niciodata cu bicicleta.

De precizat ca, panta a trecut prin satul Sâmboieni. Dar, asa repede am trecut prin el, ca nu am apucat sa vad nimic din sat. Nici macar tăbliţele de intrare/iesire a satului nu am apucat sa le vad. Tot ce am apucat sa vad in sat, a fost un caine mic dar, "fioros" care a inceput sa latre dupa bicicleta. Saracul, a fost dezamagit ca nu a putut sa fuga si el cu 60km/h  :)

Dupa ce am terminat de coborat panta am oprit sa bem putina apa. Afara a inceput sa picure.
Ce era de facut? Am pedalat repejor spre Gherla. Dar, prin Fizeşul Gherlii ne prinde ploaia. Si a plouat destul de tare. Ne-am oprit intr-o statie de autobuz ca sa ne adapostim de ploaie. Am asteptat 10 minute, ploaia s-a oprit si a iesit un soare stralucitor.
Ne urcam pe biciclete si... cu spor spre Gherla !
Ajunsi la Gherla, am oprit la un magazin, de unde am luat "energie" ( o ciocolata si un pachet de biscuiti ). Apoi, ne-am despartit... Ovidiu a plecat acasa, iar eu am inceput sa pedalez spre Dej.

Pedalez ce pedalez si ajung in Mintiul Gherlii. Acolo ma apuca o furtuna cu tunete si fulgere. Ce era de facut ?! Am continuat sa pedalez pe ploaie prin balti si prin noroaie. Tot ce vroiam era sa ajung cat mai repede acasa si nimic mai mult. Tineam viteza constanta cu 25 km/h.
Apoi, dupa 20 de minute, ciocolata isi face efectul. Profit de aceasta ocazie si ridic viteza constanta la 30-35 km/h. Treceam ca nebunul prin belti, gropi si noroi. Si nu m-a interesat daca ma stropesc sau nu. Oricum tot eram ud. Pana la chiloti, ce mai... :)
Si cum dadeam in belti sarea apa peste tot... si mai si ploua...
Apoi, ajung le serpentinele din satul Mănăstirea, dar, fiind sub efectul "energiei" am urcat rapid panta. Nu aveam nici o problema, nici macar nu m-am obosit.
Intru in Dej si furtuna era si mai mare, vantul era si mai puternic, dar intr-un final am ajuns acasa.

Am intrat pe usa si era cat pe ce sa intru cu totul in masina de spalat.

Azi am facut 76,74 km, cu o viteza constanta de 15,5 km/h intr-un timp de pedalare 4:56:47 ore.

Acesta a fost CEL MAI  FRUMOS TRASEU PE CARE AM PUTUT MERGE VREODATA CU BICICLETA: carare pe langa cursul vaii, drum proaspat asfaltat, neaglomerat, coborare in serpentine, lunga de 10 km. Chiar daca vremea nu a fost asa buna azi... traseul este cel mai frumos dintre toate traseele pe care le-am facut.

Intentionez sa ma mai duc pe el, chiar saptamana viitoare, daca o sa fie vreme buna ! Cei care vreau sa vina sambata viitoare, sa ma contacteze !

Traseul Dej-Pădureni !

Azi 23 martie 2011, am iesit  la o tura cu bicicleta pana in satul Pădureni.
Vremea a fost destul de buna.
A fost calduţ afara, dar vantul batea destul de tare.

Traseul mi-a fost recomandat de prietenul meu Ovidiu, din Gherla.
Ieri, am stat de vorba pe mess cu Ovidiu, si ne-am hotarat sa mergem azi pe acest traseu.
Zis si facut ! Ies de la scoala, ajung acasa, imi iau hainele de pedalat, imi fac rucsacul, imi iau sculele, echipamentul, farul, vesta reflectorizanta, cobor pana jos la magazin sa imi iau produse de patiserie ( un covrig si o branzoaica ), imi dezleg bicicleta si.... pornesc la drum.

Ca sa ne putem intalni, eu trebuia sa o iau spre Gherla, Ovidiu trebuia sa vina spre Dej, si la jumatatea drumului, trebuia sa ne intalnim.
Nici bine nu pornesc ca deja imi intra praf in ochi. Lucrarile de pe drumurile din Dej ridica un praf imens, iar, cand treci cu bicicleta prin el, imposibil sa nu iti intre in ochi.
M-am oprit, mi-am luat ochelarii si mi-am continuat drumul. Nici nu apuc sa fac 100 de metri ca... OMUL PROST tot prost ramane. O femeie, vrea sa traverseze drumul pe unde i se năzare ei. Se uita in stanga in dreapta, asteapta sa treaca masinile. Dar, pe biciclisti nu ii baga in seama. Si se apuca sa traverseze... noroc ca imi prindeau franele ... ca altfel o bagam dracului in spital. Si apoi, tot vina mea era, ca "de ce am bagat-o". Ma enervez putin, dar continui drumul.

Tin viteza constanta de 25 km/h. Ajung la serpentinele din satul Mănăstirea si, acolo imi scade constanta la 24,4 km/h .
In sfarsit ma intalnesc cu prietenul meu Ovidiu. Stam 2 minute de vorba, fixam suportul pentru camera... ca sa filmam drumul si pornim. Tinem amandoi viteza constanta de 20 km/h, si ajungem in satul Mintiul Gherlii. De acolo ne asteptau urcarile si serpentinele pana in Pădureni.

Incepem urcarea. Drumul era asfaltat, si, destul de bun. Chiar daca urcam, mergeam foarte bine pe el.
Dar, drumul asfaltat a tinut pana la iesirea din Mintiul Gherlii. De acolo, a inceput un drum neasfaltat, dar bine batatorit.

Urcam ce urcam, si au urmat serpentinele. Drumul batatorit incepe sa fie tot mai rau...tot mai multe denivelari... tot mai multe pietre. Ne oprim, facem niste poze, si ne continuam traseul.
Pe masura ce inaintam urcarea era tot mai abrupta, drumul era tot mai rau, iar pietrele din ce in ce mai mari.
Apoi, drumul se continua printr-o padure.
Intram in padure,  iar, cand iesim din padure, o imagine de neuitat ! Am vazut in fata ochilor un peisaj superb ! Unul din putinele locuri, in care poti uita linistit de civilizatie.
Continuam drumul, si dupa cativa kilometri intram in satul Pădureni. Nu avea nici o placuta de intrare cu numele satului. Norocul nostru ca scrie numele satului pe Google Earth. ca, altfel, nu stiam nici in momentul de fata ce sat exista acolo.

Satul acela, parea rupt de civilizatie. Era inconjurat de paduri, era departe de celelalte sate, drumul era unul solicitant, cu serpentine, si foarte rau. Nici nu intrăm bine in sat, ca, prietenul meu, Ovidiu, are crampe musculare. Ne-am oprit, ne-am odihnit putin, am facut poze, si, dupa vreo 10 minute, ne-am continuat drumul.

In sat, drumul era tot mai rau... incep sa apara noroaiele, beltile, iar gropile erau tot mai mari.
La capatul satului, drumul se inchide intr-o curte a unei case. Acolo ne oprim. Verificam kilometrajele, stam la 2-3 vorbe, bem putina apa, si, pornim spre casa. Pedalăm in jur de 500 m, si, Ovidiu are o problema la bicicleta. Roata de pe spate, s-a dereglat, si a inceput sa frece la furca. Ne oprim, reglam roata, mai stam la 2 vorbe si, continuam drumul.

Ajungem la serpentine si incepem sa prindem viteza pe coborare. Serpentinele acelea au 400 m diferenta de nivel. Ajungem la viteza de 40-45 km/h. Apoi intram in Mintiul Gherlii, si, pe asfalt, viteza s-a marit la 55-60 km/h.
Terminam coborarea, si ne despartim la intersectie. Ovidiu pleaca spre Gherla, iar eu o iau spre Dej.
Afara incepe sa se intunece. M-am oprit, mi-am luat farul si vesta reflectorizanta si am pedalat cu spor spre casa. Am tinut viteza constanta de 25 km/h.

Apoi, prin satul Salatiu, apare o mica problema. Capatul cablului de la frana de pe fata ( fiind mai lung ), mi se desface si mi se incalceste pe la spite. Ma opresc iarasi, il incalcesc pe langa frana, si incep pedalarea cu spor. Afara deja era intuneric. Iar, iluminatul stradal lipsea ( alooo suntem in Romania, nu avem bani pentru asa ceva ).

Vedeam de la far, exact 1 metru inaintea mea. La viteza pe care o aveam ( 25 km/h ), si vizibilitatea fiind redusa, am luat din plin cateva gropi pe care nu am avut cum sa le evit.
Ajung repede in satul Mănăstirea, iar, cand ajung la serpentinele din sat, schimb lantul pe prima viteza ca sa pot urca. In momentul acela, lantul imi sare pe spate intre pinioane si spitele de la roata. Se incalceste si roata se blocheaza instantaneu.

Ce era de facut acum ?! Afara era bezna totala. Singura sursa de lumina imi era farul. Lantul imi era blocat. Roata de pe spate era blocata de lant. Inaintea mea, ma astepta o panta de 150 m diferenta de nivel. Iar eu trebuia sa imi rezolv problema.
Ma opresc pe marginea drumului, intorc bicicleta, prind cu mana de lant si incep sa trag de el. Si ma chinui eu cumva sa imi tin farul ca sa pot vedea, si trag de lant, si iarasi trag, si... dupa ce m-am chinuit vreo 10 minute, am reusit sa il scot dintre pinioane si roata. Cum lantul era proaspat uns, mainile mele erau negre. Acuma problema era ca nu aveam unde sa ma sterg. Ma uit imprejur... bezna... stau 2-3 secunde pe ganduri.... in rucsac nu aveam nimic de ce sa ma pot sterge. Apoi, imi vine o idee ! Sa ma sterg pe maini de un stalp. Zis si facut. Pornesc lumina farului si incep a cauta stalpul. Si-am gasit rapid un stalp. Si m-am sters de el... si bine mi-a prins.

Si ma urc pe bicicleta,  si urc panta... si trec de satul Mănăstirea.
Si intr-un final intru in orasul Dej. Pedalez cu spor ca sa recuperez timpul pierdut cu problemele tehnice... si... iara nimeresc peste OMUL PROST !
In fata mea, o masina, venea cu faza scurta... foarte bine! Tot respectul ! Apoi, se aproprie de mine si, la 5 metri in fata mea... poc faza lunga de la masina exact in ochii mei. Ma orbeste complet. Cum sa nu te enervezi ?!

Intr-un final, am ajuns cu bine acasa. Nu am avut accidente si, nici  crampe musculare sau "zgarciuri".

In total, azi am facut 47,04 km cu o viteza constanta de 14,6 km/h intr-un timp de pedalare de 3:12:48 ore.


In principal, exceptand "omul prost",  a fost o AvenTura superba! Natura care am vazut-o astazi a fost foarte frumoasa  ! Peisaje superbe. Mai vreau o tura pana acolo... :)

Şi-am fost azi la Ţaga !

Azi 19 martie 2011 am dat o tura pana in satul Ţaga. Banuiesc ca, majoritatea stiu, sau au auzit de satul Ţaga, renumit pentru lacurile cu pesti. Programarea era facuta de ieri. Ideea a fost a lui Cristi.

Ieri eram afara, stateam la niste povesti cu prieteni, si... pe langa zecile de subiecte discutate am inceput sa vorbim si de biciclete. Cu ocazia asta, Cristi ne propune traseul de la Ţaga. Am fost de acord cu totii de aceasta propunere si ne-am inteles sa ne trezim de dimineata, sa ne facem rucsacul si, in jurul orei 10-11 sa putem porni.Initial ne-a fost teama sa nu fie vreme urata si sa nu ne prinda ploaia, caci, conform surselor meteo s-a anuntat ploaie pe tot parcursul zilei.
A doua zi, eu m-am trezit la ora 10 ( mi-am pus ceasul sa sune, ca altfel, nu  ma trezeam decat la 12-13 ) ma uit pe geam, era innorat dar, din fericire nu ploua, si intru rapid pe mess. Ma inteleg cu Cristi si Sergiu, si la ora 11:00 trebuia sa fiu in oras la locul stabilit pentru intalnire.
Imi fac rucsacul, imi pun echipamentul, trusa de scule, apa, si imi pun si 4 sandwich-uri. Imi pregatesc bicicleta, si pornesc la drum. Ma intalnesc cu prietenii mei, si pornim cu totii spre Ţaga pe traseul Dej-Mănăstirea-Gherla-Fizeşul Gherlii-Ţaga.
Din pacate, Sergiu trebuia sa ajunga la ora 17:00 acasa. Deci era o tura contra timp. Aveam la dispozitie in jur de 5 ore sa ajungem pana acolo, sa ne intoarcem inapoi si sa facem pauze pentru mancare opriri si poze. Cu ocazia asta, ne hotaram sa mergem constant cu aproximativ 20-25 km/h.
Pornim spre Gherla si, tinem foarte bine constanta. aproximativ 22 km/h cu exceptia urcarilor, unde scadeam viteza la 10km/h.
Ajungem in Mintiul Gherlii si aveam o rascruce de drumuri: un drum era mai scurt, dar, cu noroi, iar al 2-lea era mai lung dar, era doar asfalt. Ne hotaram sa o luam pe drumul mai scurt, plin de noroi. Pe drumul plin de noroi, eu nu aveam probleme. M-au ajutat cauciucurile MICHELIN COUNTRY MUD atat in aderenta pe sol cat si in derapaje ( se vede ca sunt speciale pentru noroi ). Toata problema este ca m-am murdarit putin si constanta de viteza mi-a scazut foarte mult.
Scapam in sfarsit de drumul plin de noroi, si ajungem in Fizeşul Gherlii, unde facem o pauza de mancare. Ocazie cu care ni se termina apa. Apoi, facem niste poze si pornim la drum. Dupa cativa kilometri, pe marginea drumului, dam de un izvor cu apa foarte buna, ocazie cu care ne umplem sticlele de apa. Norocul nostru, chiar la fix am dat peste izvor.
Intram in satul Ţaga si incepem sa vedem primele lacuri. Viteza noastra era destul de buna in jur de 22 km/h.
Ajunsi in centrul satului, avem o rascruce de drumuri ambele asfaltate si la fel de bune. Unul era inainte iar celalalt o lua la dreapta. Pentru ca nu stiam pe care drum trebuia sa o luam, am intrebat un om aflat pe marginea drumului care ne-a zis ca drumul spre celelalte lacuri o ia la dreapta. Ne continuam drumul spre cel mai mare lac din Ţaga ( pentru ca acela era obiectivul nostru ). Ne mai oprim pe drum, mai facem niste poze, si intr-un final ajungem la lacul cel mai mare.
Lacul era imens...avea o suprafata foarte mare. Ne-am oprit, am facut poze, apoi, am facut un mic picnic. Am mancat bine, am stat la o vorba. O gluma... doua.... Voie buna !

Si am stat destul de mult timp la lac... si, afara a inceput sa se raceasca vremea... si batea vantul. Dar din fericire nu a plouat deloc. Norocul nostru !
Intr-un final pornim spre casa.pentru ca, la ora 17:00 trebuia sa ajungem in Dej. De data asta ne-am hotarat sa nu o mai luam pe drumul scurt si  plin de noroi, ci sa o luam pe drumul lung, asfaltat,  care trece prin Gherla.
Se pare ca, drumul inapoi, nu a fost tocmai bun. Vantul era puternic si batea in fata noastra. Ne-a incetinit enorm ! Pedalam cu aceeasi putere cu care am si venit dar, diferenta s-a vazut in km/h. Cand am venit am mers cu 22 km/h iar, cu aceeasi putere de pedalare, inapoi am venit cu 15 km/h. Inapoi, drumul era si in panta, iar fiind asfaltat, cauciucurile mele isi arata slabiciunea. Fiind cauciucuri speciale pentru noroi sunt facute special pentru aderenta. Dar, pe asfalt nu ai  nevoie de aderenta... deci, imi era greu sa pedalez, mai ales unde era de urcat. Am pedalat cat am putut, dar, deja am inceput sa obosesc. Facem cateva opriri, care m-au ajutat putin sa imi refac puterea. Dar, acum intrebare ?! Cat de mult poti sa te refaci in 2 minute de pauza? Cam la 2 minute de pauza, mi-am refacut puterea de a pedala 1 minut. O nimica toata.... apuci doar sa accelerezi, ca apoi, iara esti obosit !
Venind cu greu, contra vantului, am ajuns in Fizeşul Gherlii.
Acolo pentru mine a fost un chin.
Aveam de urcat. Ce e drept, nu a fost mult de urcat, au fost penti mici, nesemnificative, dar multe.
Dar, pentile alea, pentru mine reprezentau un mare chin. Eram rupt de obosit, vantul ma incetinea, cauciucurile mergeau greu pe asfalt si mai aveam si de urcat. Ma tot intrebam: " oare mai sunt multe pante?", " oare mai este de urcat?" "cand ajung odata in Gherla?", " oare picioarele mele, mai rezista?" "daaa zgarciurile si crampele musculare o sa ma prinda?". Imi tot puneam intrebarile astea in gand, si, ma uitam in jos, pentru ca nu vroiam sa vad ce drum mai am in fata.
Cu greu, ajungem in Gherla, ne oprim la un magazin, si ne cumparam o ciocolata ca sa ne dea putina energie. In timp ce mancam ciocolata, ne-am hotarat sa o luam pe drumul principal spre Dej si sa nu mai inconjuram prin Mintiul Gherlii si Mănăstirea pentru ca mai aveam mai putin de o ora la dispozitie ca sa ajungem si altfel nu ajungeam la timp. Ne luam vestele reflectorizante pe noi, si farurile, cu toate ca nu era inca seara.. si pornim spre Dej. In primii kilometri, ciocolata isi face efectul, dar dupa aceea, am inceput iara sa obosesc. Incet... incet de la viteza de 16,5 km/h am ajuns sa intru in Dej cu o viteza de 9 km/h.

Intr-un final am ajuns cu bine acasa.
Spre fericirea mea, nu am facut pana, nu m-au prins zgarciurile sau crampele musculare si nu m-am accidentat.

In total, azi am facut  73,51 km  cu o viteza medie de 17,2 km intr-un timp de pedalare de 4:09:55 ore.

In principal, a fost o AvenTura frumoasa. M-am distrat, facand un pic de sport si cautand locuri noi in imprejurimile orasului. Chiar daca a batut vantul, vremea se pare ca a fost destul de buna si nu a plouat. Partea proasta a fost chestia cu contra-timp-ul. Se pare ca nu prea imi place sa fiu contra-timp. E mai placut sa stai cat vrei si sa te simti liber, decat sa fii stresat de timp. Dar asta e... sper ca pe viitor sa nu mai am trasee contra-timp !

AvenTura de azi !

Pe zi ce trece, se vad tot mai mult semnele primaverii !
Afara se incalzeste tot mai mult, soarele este tot mai stralucitor, iar vremea se face din ce in ce mai frumoasa.
Azi 16 martie, o zi frumosa de primavara. Ca de obicei, profitam de ea. Impreuna cu 3 colegi de clasa, ne hotaram sa facem un traseu. Am luat decizia de a porni spre "Pestera din Viile Dejului". O mica pestera de aproximativ 10 metri, in mijlocul padurii. Nu pot sa spun exact ce fel de pestera este; daca te uiti pe pereti pare a fi calcar, dar pe jos era nisip foarte fin. Ciudat ! Inca nu am vazut si nici nu am auzit de asemenea pestera, in mijlocul padurii.
Terminam orele, pornim spre casa, dar, nici nu intru bine pe usa casei ca... primesc telefon de la colegu':  "Intr-o jumate de ora sa fii in parcul mare, ne vedem acolo... Bafta !".
Era clar, nu mai apucam sa manc. Imi iau haine de pedalat, imi iau echipamentul imi cobor bicicleta, si pornesc la drum. Am ajuns exact la ora 3:30 in parcul mare. Ma intalnesc cu colegul, Cristi si pornim rapid spre Viile Dejului.
Ajunsi in Vii, ne intalnim si cu alti 2 colegi de-ai nostri, si pornim toti pe deal spre pestera.
Urcam ce urcam... era deal, pasune de fapt... iarba uscata... nici o problema... Apoi, dam de tufisuri si crengute destul de dese prin care, de abia ne strecuram. Partea proasta era ca tufisurile aveau si spini. Ne strecuram, ne zgariem si ne agatam, dar ne continuam drumul. Ajungem la un moment dat, in care tufisurile erau atat de dese ca nu mai puteai pur si simplu sa treci pe langa ele. Constanta de viteza era de 2,0 km/h, un dezastru... aproape ca stateam pe loc. Am vazut ca nu mai putem sa continuam drumul prin tufisurile dese, si ne intoarcem putin, pentru a o lua pe alt deal.
Dealul respectiv, cobora prin padure, era abrupt, erau frunze umede pe el, putin noroi si mai multe crengi pe jos. Parea mult mai bun decat tufisurile. Am coborat pe el, alunecand pe frunze, crengi si noroi. Destul de nasoala coborarea.
Dupa ce am terminat coborarea, stam putin de vorba, si, un coleg de-al meu, se uita la roata bicicletei sale, roata de pe spate era pe janta. Clar PANA !
Pana aici, nimic deosebit, il linistesc si ii zic ca am eu pregatite toate sculele pentru pana, inclusiv pompa, deci in 10 minute ii zic ca e gata.
Apoi, imi trece si mie prin cap sa spun o vorba: " Baieti, verificati-va si voi rotile, sunteti intregi cu totii ?". Nici nu termin de zis bine "vorba" ca, indrept privirea la rotile mele. Si roata mea, de pe spate era pe janta, PANA clar si eu, fara nici o indoiala. Ce era de facut acum?! Nimic mai simplu, ne asezam intr-o poienita de iarba in mijlocul padurii si, incepem sa lucram amandoi la biciclete.
Intre timp, ne lungim la povesti, la poze, la distractie si voie buna... si.. cele 10 minute... 20... ca deja erau 2 pene de rezolvat, se transforma probabil intr-o ora... poate si mai mult ( nu ne-am uitat la ceas ).
Imi rezolv pana la bicicleta mea, si trec la bicicleta colegului. O dau jos, pun petic, o pun inapoi, si, cand sa o umflu.... surpriza ! Valva nu era de masina, cum este normal sa fie, ci, era valva veche de bicicleta. Deci, nu se potrivea pompa pe care o aveam eu. Ce era sa facem... nimic... trebuia sa vina colegul pe langa bicicleta.
Ne stragem linistiti lucrurile si, cand sa ne continuam drumul. Alta Surpriza ! PANA ! De data asta, roata de pe fata a mea era pe janta. Acuma ce era de facut ?!
Afara incepea sa se insereze, noi mai aveam de mers pana la pestera, iar 2 dintre noi aveam pana la bicicleta.
Am lasat toti bicicletele rezemate de un copac, si am pornit pe jos la pestera. Si am pornit in graba, cu totii vroiam sa prindem poze pe zi la pestera.
Mai mergem pe jos 200 de metri, ajungem la pestera. Ne chinuim sa coboram iarasi o panta abrupta ca sa putem ajunge la gura pesterii.
Intr-un final, ne-am atins "obiectivul". Am ajuns la pestera, ne facem niste poze, schimbam 2 vorbe, fluieram, voie buna. Si pornim inapoi. Deja se face seara. Ne luam bicicletele de langa copac, si, ca prin minune, vedem un drum, care coboara pe o scurtatura si ajunge exact in drumul principal. Norocul nostru !
Incetisor pe langa biciclete, pana ajungem acasa la colegul nostru din Vii. Acolo ne rezolvam toate problemele legate de biciclete si, pornim in sfarsit spre casa.

Date referitoare le distanta si timp de pedalare nu pot sa dau, pentru ca, am mers si pe jos, am ocolit o mare parte din drum si am mai si uitat sa activez din timp kilometrajul.

In principal, cu toate ca ghinionul a tinut cu mine azi, a fost o zi placuta. O AvenTura ca oricare alta, pe dealuri paduri si poteci in mijlocul naturii. Ce poate fii mai frumos intr-un oras atat de poluat, decat micul colţişor de natura ?!

Etapa 1 Clujul Pedalează !

Azi in data de 6 martie 2011 a fost Etapa 1 Clujul Pedaleaza. S-a desfasurat langa hotelul Belvedere din Cluj, mai exact in Parcul Cetăţuia. Concursul se adreseaza tuturor... atat incepatorilor, avansatilor cat si elitelor.

Si acum... povestea si impresiile ...
Seara trecuta, am avut majoratul unei colege, chef de chef... distractie ...muzica...
Am ajuns acasa la ora 3 dimineata. La ora 3:15 min am fost in pat... dormeam.

La ora 7:30 m-am trezit. M-am uitat pe geam. Afara era o ploaie marunta, iar drumul era umed. Imi fac ceva de mancare... mananc, ma pregatesc putin, si trec iarasi cu privirea pe geam. Ce sa vezi ?! Afara ningea cu fulgi mari, deja era format un strat de zapada de vre-o 2-3 cm. Stiam un singur lucru. Ploaie + ninsoare + frig = noroi = dezastru. Astea sunt primele lucruri care mi-au trecut prin cap cand am vazut geamul.
Am continuat sa ma pregatesc, mi-am facut bagaje, mi-am luat haine de schimb, papuci de schimb, mi-am luat trusa cu scule, casca, ochelarii, 2 tipuri de manusi ( cu si fara degete ) mi-am luat si o caciula, in caz de frig la urechi ... Dezleg bicicleta, o aduc in casa. Arunc un ochi peste ea... totul pare sa fie in regula. Ma incalt, fac o recapitulare generala ca sa fiu sigur ca nu am uitat nimic.... si pornesc. La ora 9:10 min am iesit din casa.

Ajung la Cluj, gasesc linia de start/finish, ma pun si stau la rand pentru pachetul de inscriere si ma intalnesc cu Ovidiu, un prieten, de-al meu din Gherla. Stam putin de vorba, pana imi vine randul...
Apoi, am ajuns, si am ridicat pachetul de inscriere care continea: numarul de concurs, chip de cronometrare, autocolant "Clujul Pedaleaza", 1 pliant de la un sponsor al concursului "La Fantana", 1 plic cu autocolante si discount pentru "BikeExpert", 1 baton de ciocolata oferit de sponsorul "Cora", o sticla de 300ml iaurt sana, oferit de sponsorul "Napolact" si o diploma de participare la Clujul Pedaleaza.

Cu toate lucrurile primite, revin la masina, si imi pregatesc bicicleta. Imi pun numarul de concurs, pe bicicleta, imi iau echipamentul special pentru padalat, casca, ochelari si astept sa se dea startul.

Prima data, s-a dat startul la copiii mici, apoi la fete & +45 ani, incepatori, iar apoi urma sa se dea startul si la noi.
In jurul orei 11:00,  s-a dat startul si la avansati, categoria la care eram eu.

Am pornit foarte bine, am pedalat, si nu m-am lasat in urma. Dupa cum bine banuiam,  era mult noroi... si asa a fost. O alta problema, pe care am observat-o de la inceput, desi stiam ca asa va fii, a fost locul destul de stramt al traseului. Din aceasta cauza, nu prea puteai sa depasesti, si, chiar daca puteai, depaseai cu greu si cu inghesuiala mare, deoarece latimea drumului a fost foarte mica, noroiul a fost mare, si curbele traseului erau foarte stramte.

Am pedalat ce am pedalat, dar, pe la jumatatea primei ture, observ ceva in neregula. Frana de pe spate mi s-a blocat. Manerul franei imi era intepenit. Iau mana de pe el, iar, cand mai pun o data, observ ca manerul se misca in gol. Cablul franei de pe spate s-a desfacut din maner. Prin urmare...nu mai aveam frana pe spate deloc. Stiam ca acum, ma bazam doar pe frana de pe fata, deci, trebuia sa fiu atent la ea, sa nu o pierd cumva si pe ea. Stiam ca nu pot sa pierd timpul sa o repar, sau sa ma uit la ea. Nu puteam sa abandonez pentru frana de pe spate. Prin urmare, am continuat sa pedalez. Ghinionul meu a fost, ca s-a intamplat chiar in primul tur. Aste e... ce sa faci !?

Si am continuat pedalarea.... si orice oprire sau limitare de viteza, cu frana de pe fata. Mai tarziu mi-am dat seama, ca deja ma durea mana stanga cum a ramas toata greutatea pe o parte. Nu m-am descurajat... primul tur l-am parcurs binisor... a fost pentru mine.. "turul de recunoastere".

In al 2-lea tur, am tras si mai bine, si s-a vazut lucrul acesta si pe clasament, am avansat cu 8 locuri. Tot in al 2-lea tur, am observat ca noroiul a fost tot mai mare.

In al 3-lea tur, se observa urmarile turului 2. Intre timp a inceput sa ninga putin. Dupa ce am tras binisor si am urcat 8 locuri se intampla cea mai nasoala problema din concurs. La prima urcare din circuit noroiul deja era foarte mare, si.. ce gandesc eu, "hai sa cobor si sa urc panta pe langa bicicleta". Ma cobor linistit de pe bicicleta, si incep sa fug pe langa ea, pana in varful pantei. Cand ajung in varful pantei, urc pe bicicleta iarasi, dar, simt prea incordat muschiul gambei de la piciorul stang. Dau de 2 ori din pedale, si .... DEZASTRU ! Crampa musculara. Muschiul ma durea foarte tare, mai sa imi dea lacrimile la ochi. Nu puteam sa mai continui. Trebuia sa ma opresc. M-am oprit, am stat 15-20 de secunde linistit, si mi-a trecut durerea. Intre timp ma intrec vreo 3 participanti. M-am urcat pe bicicleta, si am continuat. Apoi, am nimerit sa fiu in spatele unui participant care ma tinea in spate si nu ma lasa sa il depasesc. Am stat o jumatate de tur tot in spatele lui si tot incercand sa il depasesc, nu am putut, pana cand, respectivul, face o manevra destul de periculoasa intr-o curba cu gheata. Ii aluneca roata, si cade. Eu fiind in spate, era sa intru in el, noroc ca am reusit sa il evit, ca... daca nu... cadeam peste el. Cu ocazia asta, am reusit sa il intrec si sa scap de el.
Am ajuns iarasi la urcarea "aia urata" dar, de data asta, nu m-am coborat pe langa bicicleta, stiam ca, in cazul in care pun piciorul jos, ma apuca iara  crampa musculara. Am pedalat cat am putut pe panta, si am reusit sa urc prin noroiul ce era, fara sa pun piciorul pe jos. Trebuie sa specific, ca prin tot noroiul care era, m-au ajutat foarte mult cauciucurile MICHELIN COUNTRY MUD (spaciale pentru noroi). S-a observat, ca nu degeaba am dat 120 de lei pe ele. Partea frumoasa este ca, a iesit intre timp si soarele.
Intre timp, arunc un ochi pe kilometraj, era oprit, s-a depus prea mult noroi pe receptorul kilometrajului si nu a mai mers. Prin urmare, nu am putut sa vad ce viteza am avut si cati kilometri am parcurs in total.

Am ajuns cu bine la linia de finish. Am reusit sa termin cu bine concursul si, norocul meu, ca nu am cazut deloc, nu m-am accidentat.

Dupa terminarea concursului, am mers cu numarul de participare la punctul de alimentare.
Punctul de alimentare, era sponsorizat de "Cora" si ne-a pus la dispozitie mai multe alimente: apa, suc, cafea, ceai, alune, cozonac, iaurt cu fructe, iaurt sana, ciocolata, glucoza, banane, portocale si mere.
Dupa ce am terminat de mancat, am fost la masina, m-am schimbat de toate hainele, care erau pline de noroi, mi-am schimbat papucii si mi-am luat haine curate, apoi am asteptat sa termine si categoria Elite.

Dupa ce au terminat si Elitele s-a facut tombola. S-au extras numere castigatoare... dar, majoritatea erau plecati. S-au extras multe numere, dar mai erau doar vreo 30 de concurenti prezenti. Dupa 15 minute de extrageri dintre care, 95% erau absente, se extrage numarul 37. Era numarul meu. Am castigat la tombola un tricou oferit de sponsorul "Garmin".

Imediat dupa tombola, am plecat spre casa pentru ca, eram obosit, si mai aveam de parcurs inca 60 km cu masina pana acasa.


In mare parte, mi-a placut ziua de astazi. A fost o zi frumoasa, cu soare, ploaie, ninsoare, zapada, gheata si  noroi. Organizarea a fost foarte buna, sponsorizarea a fost la fel de buna, cronometrarea la fel de buna.
Speram sa ne vedem cu bine si la urmatoarea etapa.

Multumim organizatorului, sponsorilor, fotografilor, spactatorilor, concurentilor si... nu in ultimul rand, ii uram La Multi Ani concurentului Elisei Miron !

Later Edit: Clasamentul a fost afisat AICI .

Am iesit pe locul 24 din 37 cu un numar total de 6 ture intr-un timp de 0:50:11 ore. La etapa aceasta am acumulat 31 puncte.

Categoria mea trebuia sa fie cea de incepatori, dar, am avut vointa de a pedala mai mult. De aceea m-am inscris la categoria avansati. Avand in vedere categoria la care m-am inscris eu sunt multumit de rezultatul pe care l-am avut.

Pentru poze, rezultate, competitii si, mai multe detalii puteti accesa pagina oficiala a concursului "Clujul Pedaleaza" chiar AICI.

AvenTura de marți

Azi, 1 Martie 2011, a fost o zi de Mărțisor frumoasa.
Desi afara era destul de rece, soarele stralucea destul de tare, iar cerul a fost senin.

Am profitat de aceasta ocazie, si l-am tras de maneca pe colegul meu, Sergiu sa mergem la o tura. Dupa mai multe insistente, am reusit sa il conving sa vina. Terminăm orele, ne grabim spre casa iar, la ora 4 trebuia sa pornim. Ajung acasa, ma imbrac, imi fac rucsacul imi pregatesc bicicleta si plec, spre blocul lui Sergiu, in oras.
Ca de obicei... ce mancare?! Cine mai are timp sa manance cand ne grabim sa iesim afara?!
Cand am pornit, mi-am dat seama, ca bicicleta mi-e plina de noroi, lantul imi era ruginit, iar franele nu prindeau. Cu toate acestea decid sa pornesc la drum. Initial, vroiam sa mergem pana in satul Tărpiu, dar, cand am stat sa ne gandim putin, ne-am dat seama ca pe acolo e foarte mult noroi. Am schimbat planurile si am ramas la traseul Dej-Unguraş. In 8 minute, am ajuns la Sergiu in fata blocului (sta la parter), si i-am batut in geam (semn ca poate iesi afara). Isi pregateste si el rucsacul, si pornim amandoi la drum.
Inainte de a iesi din orasul Dej, am oprit la un magazin, de unde ne-am luat "Energie", de fapt, am luat ciocolata si ceva de baut.

Am iesit din Dej, si ne-am continuat drumul. Cand am ajuns in satul Nireş am fost uimiti... satul era plin de tigani. "Puradeii" jucau fotbal pe mijlocul drumului. Ba mai mult, un copilas de vre-o 8-9 ani ne mai si intreaba: "băh n-aveți o țigară?" Iar noi... ce sa ii raspundem?!: "N-avem mă, că nu fumăm !". Ne continuam drumul... prin sat... cand.... ce sa vezi ?! Langa marginea drumului, erau coborate din padure 4 caprioare. Am fost surprins... 4 caprioare in libertate, stand pe marginea drumului ! Foarte rar vezi asemenea lucru !  Ne oprim, facem poze... caprioarele n-au treaba.... stateau si cautau cate un firicel de iarba. Dupa ce facem noi, mai multe poze si ne miram de mai multe ori, pornim la drum.
Ajungem in sfarsit la Unguraş. Incepe sa se insereze si incepe sa se faca frig. Continuam pedalarea inca 3-4 km pana in capatul satului, apoi ne intoarcem spre casa.
In 10 minute, dupa pornirea spre casa, s-a facut bezna, iar partea rea, a fost ca, drumul, desi a fost bun si asfaltat, nu era iluminat deloc. Ne luam vestele reflectorizante, farul, manusi groase si fularul pe noi, si... cu ocazia asta, am mancat si "Energia" noastra. Deja, frigul ne-a prins bine de tot. Degetele de la picioare  ne erau inghetate, dar in ciuda acestui fapt, am continuat sa pedalam.
Fiind intuneric, iar iluminatul electric nu era, nu am putut vedea drumul deloc, dar nu am avut ce face... am mers incetisor si cu grija. Pe tot parcursul drumului, am intalnit vre-o 10 caini, care, fugeau dupa bicicletele noastre. Partea proasta, este ca, "sare cainele sa latre atunci cand e bezna si nu vezi nimic".

Si acum, la final, cea mai PROASTA parte din toata tura este OMUL PROST !
In toata bezna ce era afara... trec pe langa noi vre-o 10 masini, cu FAZA LUNGA a masinii pornita !
Ce gandesc oare acei soferi ? Oare ei nu se gandesc ca si biciclistii sunt orbiti de Faza Lunga a masinii ?

In principal, mi-a placut traseul, pentru ca nu am mai fost niciodata pe el, iar mie, personal, traseele noi, imi plac foarte mult.

Azi am facut 45,06 Km, intr-un timp de pedalare de 2:48:49 ore, cu o viteza constanta de 16,0 Km/h.