MISIUNE ÎNDEPLINITĂ [ 1 ] !

MISIUNE INDEPLINITA !

Daca v-ati uitat la pagina "Harti", inca din toamna, aveam de gand sa fac traseul Dej-Batin si intoarcere prin Gherla ( a 3-a harta de pe pagina "Harti" ). Traseul mi-a fost indicat de un prieten si i-am promis ca o sa il fac intr-o zi.

Ieri, mi-am adus aminte de traseu si, am inceput sa vorbesc cu prietenii mei, sa vad cu cine pot sa pedalez pana acolo. Dintre toti cu care am vorbit, doar Ovidiu a putut sa vina.

Azi, m-am trezit la ora 9:30, am mancat, mi-am pregatit rucsacul, mi-am pregatit bicicleta si am pornit la drum.
La 10:30 trebuia sa ma intalnesc cu Ovidiu la intersectia de la Mănăstirea.
Afara era foarte frumos, soarele era stralucitor, era cald... o zi perfecta de pedalat.
Ma intalnesc cu Ovidiu si incepem sa pedalam spre Nireş.

Drumul era perfect... nu era aglomerat, nu avea gropi si era drept. La iesire din Nireş am fost nevoit sa opresc. Nu mai puteam de cald, mi-am dat bluza jos si m-am lasat in tricou. Am baut putina apa si apoi ne-am continuat drumul. Am tinut viteza constanta 20 km/h. Am trecut prin satul Unguraş, iar la capatul lui, am dat de o rascruce de drumuri. Am oprit. Ne-am intrebat: "Pe unde o luam de aici ?!". In stanga aveam un drum asfaltat, iar in dreapta, aveam un drum neasfaltat. Porneste Ovidiu internetul pe telefon, deschide Google Maps si, cand sa incarce pagina... hop... internetul nu merge, nu este semnal pe Vodafone. Asta-i buna... eu voiam sa o iau pe drumul asfaltat, el voia sa o luam pe drumul neasfaltat, dar niciunul dintre noi, nu stiam unde ajung drumurile.

Apoi, auzim din spate, un claxon lung la masina. Ne uitam in spate, si... ce sa vezi: prietenul meu, Cristi, mergea cu masina la bunicii sai din Batin. Opreste in dreptul nostru si il intrebam care drum ajunge la  satul Ceaba.

Drumul bun, era cel asfaltat, pe care voiam eu sa ma duc...
Cristi merge in treaba lui, la bunici, iar noi pedalam in treaba noastra pe drumul nostru.
Pedalam ce pedalam, pe drumul asfaltat...si dintr-o data... Ovidiu imi spune sa ma opresc. Intreb care e problema... si imi raspunde: " Uite, vâsc, nu ai o plasa ca sa il luam si sa facem ceai din el?". Ridic privirea spre copac... si, ce sa vezi?... Copacul era plin de vâsc. Pana acum, nu am auzit de ceai de vâsc... stiam doar ca vâscul se vinde in piata că... " cica poarta noroc".

In fine, nu ne-am mai putut urca in varful copacului dupa el si ne-am continuat drumul. Pedaland, m-am uitat spre padure...spre copaci... Majoritatea copacilor erau plini de vâsc. Nu am mai vazut niciodata atata vâsc !

Am ajuns in sfarsit in satul Valea Unguraşului. Acum, era altă problemă. Drumul se terminase si stiam ca trebuia sa o luam pe dealuri ca sa ajungem la Ceaba.
Bun, dar, pe care dealuri ?! Eram inconjurati de dealuri si nu stiam in care directie ar trebui sa fie urmatorul sat ( Ceaba ). O luam pe un drum, pe un deal si ajungem la niste oameni care lucrau la pamanturi. Ii intrebam: " Nu va suparati, spre Ceaba, pe care drum trebuie sa o luam?". Am aflat, ca nu am luat-o pe directia buna.
Ne-am intors 500 m si am luat-o pe un drum pe langa o vale. De aici, incepe cea mai frumoasa parte a traseului !
Drumul s-a terminat iar noi trebuia sa continuam doar pe o mica carare pe langa vale.

Cararea a fost foarte frumoasa. Trebuia sa mergem pe ea pana in Ceaba.

Cararea mergea pe langa vale, cateodata trecea si prin vale, trecea pe podeţuri, cateodata o lua pe dealuri, avea urcari, avea coborari, noroaie, avea obstacole. Partea frumoasa a fost, ca era foarte bine batucita si mergeai bine pe ea, fara sa te scuture.
Dupa cum ziceam, avea si noroaie. Se pare ca in ultimele zile a fost o ploaie torentiala pe acolo, iar valea a iesit peste carare. Apa s-a retras si cum nu s-a uscat bine, a ramas noroi.

Am ajuns in satul Ceaba. Am dat de drumul principal si am inceput sa pedalam spre Fizeşul Gherlii.
Drumul nu era aglomerat si era proaspat asfaltat. Era super, chiar daca aveam in fata o panta mare cu multe serpentine.
Am urcat pe panta, iar in varful ei, drumul se continua prin padure. O padure superba !
Dupa atata urcare pe serpentine... ca de obicei, urmeaza o coborare pe masura. O coborare lunga de 10 km pe serpentine, pe drum proaspta asfaltat si neaglomerat. Am coborat panta cu viteza constanta de 60-65 km/h fara nici o grija ... Asa panta, nu am coborat niciodata cu bicicleta.

De precizat ca, panta a trecut prin satul Sâmboieni. Dar, asa repede am trecut prin el, ca nu am apucat sa vad nimic din sat. Nici macar tăbliţele de intrare/iesire a satului nu am apucat sa le vad. Tot ce am apucat sa vad in sat, a fost un caine mic dar, "fioros" care a inceput sa latre dupa bicicleta. Saracul, a fost dezamagit ca nu a putut sa fuga si el cu 60km/h  :)

Dupa ce am terminat de coborat panta am oprit sa bem putina apa. Afara a inceput sa picure.
Ce era de facut? Am pedalat repejor spre Gherla. Dar, prin Fizeşul Gherlii ne prinde ploaia. Si a plouat destul de tare. Ne-am oprit intr-o statie de autobuz ca sa ne adapostim de ploaie. Am asteptat 10 minute, ploaia s-a oprit si a iesit un soare stralucitor.
Ne urcam pe biciclete si... cu spor spre Gherla !
Ajunsi la Gherla, am oprit la un magazin, de unde am luat "energie" ( o ciocolata si un pachet de biscuiti ). Apoi, ne-am despartit... Ovidiu a plecat acasa, iar eu am inceput sa pedalez spre Dej.

Pedalez ce pedalez si ajung in Mintiul Gherlii. Acolo ma apuca o furtuna cu tunete si fulgere. Ce era de facut ?! Am continuat sa pedalez pe ploaie prin balti si prin noroaie. Tot ce vroiam era sa ajung cat mai repede acasa si nimic mai mult. Tineam viteza constanta cu 25 km/h.
Apoi, dupa 20 de minute, ciocolata isi face efectul. Profit de aceasta ocazie si ridic viteza constanta la 30-35 km/h. Treceam ca nebunul prin belti, gropi si noroi. Si nu m-a interesat daca ma stropesc sau nu. Oricum tot eram ud. Pana la chiloti, ce mai... :)
Si cum dadeam in belti sarea apa peste tot... si mai si ploua...
Apoi, ajung le serpentinele din satul Mănăstirea, dar, fiind sub efectul "energiei" am urcat rapid panta. Nu aveam nici o problema, nici macar nu m-am obosit.
Intru in Dej si furtuna era si mai mare, vantul era si mai puternic, dar intr-un final am ajuns acasa.

Am intrat pe usa si era cat pe ce sa intru cu totul in masina de spalat.

Azi am facut 76,74 km, cu o viteza constanta de 15,5 km/h intr-un timp de pedalare 4:56:47 ore.

Acesta a fost CEL MAI  FRUMOS TRASEU PE CARE AM PUTUT MERGE VREODATA CU BICICLETA: carare pe langa cursul vaii, drum proaspat asfaltat, neaglomerat, coborare in serpentine, lunga de 10 km. Chiar daca vremea nu a fost asa buna azi... traseul este cel mai frumos dintre toate traseele pe care le-am facut.

Intentionez sa ma mai duc pe el, chiar saptamana viitoare, daca o sa fie vreme buna ! Cei care vreau sa vina sambata viitoare, sa ma contacteze !