Şi-am fost azi la Ţaga !

Azi 19 martie 2011 am dat o tura pana in satul Ţaga. Banuiesc ca, majoritatea stiu, sau au auzit de satul Ţaga, renumit pentru lacurile cu pesti. Programarea era facuta de ieri. Ideea a fost a lui Cristi.

Ieri eram afara, stateam la niste povesti cu prieteni, si... pe langa zecile de subiecte discutate am inceput sa vorbim si de biciclete. Cu ocazia asta, Cristi ne propune traseul de la Ţaga. Am fost de acord cu totii de aceasta propunere si ne-am inteles sa ne trezim de dimineata, sa ne facem rucsacul si, in jurul orei 10-11 sa putem porni.Initial ne-a fost teama sa nu fie vreme urata si sa nu ne prinda ploaia, caci, conform surselor meteo s-a anuntat ploaie pe tot parcursul zilei.
A doua zi, eu m-am trezit la ora 10 ( mi-am pus ceasul sa sune, ca altfel, nu  ma trezeam decat la 12-13 ) ma uit pe geam, era innorat dar, din fericire nu ploua, si intru rapid pe mess. Ma inteleg cu Cristi si Sergiu, si la ora 11:00 trebuia sa fiu in oras la locul stabilit pentru intalnire.
Imi fac rucsacul, imi pun echipamentul, trusa de scule, apa, si imi pun si 4 sandwich-uri. Imi pregatesc bicicleta, si pornesc la drum. Ma intalnesc cu prietenii mei, si pornim cu totii spre Ţaga pe traseul Dej-Mănăstirea-Gherla-Fizeşul Gherlii-Ţaga.
Din pacate, Sergiu trebuia sa ajunga la ora 17:00 acasa. Deci era o tura contra timp. Aveam la dispozitie in jur de 5 ore sa ajungem pana acolo, sa ne intoarcem inapoi si sa facem pauze pentru mancare opriri si poze. Cu ocazia asta, ne hotaram sa mergem constant cu aproximativ 20-25 km/h.
Pornim spre Gherla si, tinem foarte bine constanta. aproximativ 22 km/h cu exceptia urcarilor, unde scadeam viteza la 10km/h.
Ajungem in Mintiul Gherlii si aveam o rascruce de drumuri: un drum era mai scurt, dar, cu noroi, iar al 2-lea era mai lung dar, era doar asfalt. Ne hotaram sa o luam pe drumul mai scurt, plin de noroi. Pe drumul plin de noroi, eu nu aveam probleme. M-au ajutat cauciucurile MICHELIN COUNTRY MUD atat in aderenta pe sol cat si in derapaje ( se vede ca sunt speciale pentru noroi ). Toata problema este ca m-am murdarit putin si constanta de viteza mi-a scazut foarte mult.
Scapam in sfarsit de drumul plin de noroi, si ajungem in Fizeşul Gherlii, unde facem o pauza de mancare. Ocazie cu care ni se termina apa. Apoi, facem niste poze si pornim la drum. Dupa cativa kilometri, pe marginea drumului, dam de un izvor cu apa foarte buna, ocazie cu care ne umplem sticlele de apa. Norocul nostru, chiar la fix am dat peste izvor.
Intram in satul Ţaga si incepem sa vedem primele lacuri. Viteza noastra era destul de buna in jur de 22 km/h.
Ajunsi in centrul satului, avem o rascruce de drumuri ambele asfaltate si la fel de bune. Unul era inainte iar celalalt o lua la dreapta. Pentru ca nu stiam pe care drum trebuia sa o luam, am intrebat un om aflat pe marginea drumului care ne-a zis ca drumul spre celelalte lacuri o ia la dreapta. Ne continuam drumul spre cel mai mare lac din Ţaga ( pentru ca acela era obiectivul nostru ). Ne mai oprim pe drum, mai facem niste poze, si intr-un final ajungem la lacul cel mai mare.
Lacul era imens...avea o suprafata foarte mare. Ne-am oprit, am facut poze, apoi, am facut un mic picnic. Am mancat bine, am stat la o vorba. O gluma... doua.... Voie buna !

Si am stat destul de mult timp la lac... si, afara a inceput sa se raceasca vremea... si batea vantul. Dar din fericire nu a plouat deloc. Norocul nostru !
Intr-un final pornim spre casa.pentru ca, la ora 17:00 trebuia sa ajungem in Dej. De data asta ne-am hotarat sa nu o mai luam pe drumul scurt si  plin de noroi, ci sa o luam pe drumul lung, asfaltat,  care trece prin Gherla.
Se pare ca, drumul inapoi, nu a fost tocmai bun. Vantul era puternic si batea in fata noastra. Ne-a incetinit enorm ! Pedalam cu aceeasi putere cu care am si venit dar, diferenta s-a vazut in km/h. Cand am venit am mers cu 22 km/h iar, cu aceeasi putere de pedalare, inapoi am venit cu 15 km/h. Inapoi, drumul era si in panta, iar fiind asfaltat, cauciucurile mele isi arata slabiciunea. Fiind cauciucuri speciale pentru noroi sunt facute special pentru aderenta. Dar, pe asfalt nu ai  nevoie de aderenta... deci, imi era greu sa pedalez, mai ales unde era de urcat. Am pedalat cat am putut, dar, deja am inceput sa obosesc. Facem cateva opriri, care m-au ajutat putin sa imi refac puterea. Dar, acum intrebare ?! Cat de mult poti sa te refaci in 2 minute de pauza? Cam la 2 minute de pauza, mi-am refacut puterea de a pedala 1 minut. O nimica toata.... apuci doar sa accelerezi, ca apoi, iara esti obosit !
Venind cu greu, contra vantului, am ajuns in Fizeşul Gherlii.
Acolo pentru mine a fost un chin.
Aveam de urcat. Ce e drept, nu a fost mult de urcat, au fost penti mici, nesemnificative, dar multe.
Dar, pentile alea, pentru mine reprezentau un mare chin. Eram rupt de obosit, vantul ma incetinea, cauciucurile mergeau greu pe asfalt si mai aveam si de urcat. Ma tot intrebam: " oare mai sunt multe pante?", " oare mai este de urcat?" "cand ajung odata in Gherla?", " oare picioarele mele, mai rezista?" "daaa zgarciurile si crampele musculare o sa ma prinda?". Imi tot puneam intrebarile astea in gand, si, ma uitam in jos, pentru ca nu vroiam sa vad ce drum mai am in fata.
Cu greu, ajungem in Gherla, ne oprim la un magazin, si ne cumparam o ciocolata ca sa ne dea putina energie. In timp ce mancam ciocolata, ne-am hotarat sa o luam pe drumul principal spre Dej si sa nu mai inconjuram prin Mintiul Gherlii si Mănăstirea pentru ca mai aveam mai putin de o ora la dispozitie ca sa ajungem si altfel nu ajungeam la timp. Ne luam vestele reflectorizante pe noi, si farurile, cu toate ca nu era inca seara.. si pornim spre Dej. In primii kilometri, ciocolata isi face efectul, dar dupa aceea, am inceput iara sa obosesc. Incet... incet de la viteza de 16,5 km/h am ajuns sa intru in Dej cu o viteza de 9 km/h.

Intr-un final am ajuns cu bine acasa.
Spre fericirea mea, nu am facut pana, nu m-au prins zgarciurile sau crampele musculare si nu m-am accidentat.

In total, azi am facut  73,51 km  cu o viteza medie de 17,2 km intr-un timp de pedalare de 4:09:55 ore.

In principal, a fost o AvenTura frumoasa. M-am distrat, facand un pic de sport si cautand locuri noi in imprejurimile orasului. Chiar daca a batut vantul, vremea se pare ca a fost destul de buna si nu a plouat. Partea proasta a fost chestia cu contra-timp-ul. Se pare ca nu prea imi place sa fiu contra-timp. E mai placut sa stai cat vrei si sa te simti liber, decat sa fii stresat de timp. Dar asta e... sper ca pe viitor sa nu mai am trasee contra-timp !