vineri, 22 iulie 2011

Etapa a 3-a Clujul Pedalează

In data de 17 iulie a fost Etapa a 3-a Clujul Pedaleaza. Cea de-a 3-a etapa, s-a desfasurat in padurea Hoia din Cluj. Concursul s-a adresat atat copiilor, cat si incepatorilor, avansatilor si expertilor.

Ca si la concursurile anterioare, si de data asta am primit imprumut bicicleta UNIVEGA Alpina, dar cu conditia ca o pun la punct deoarece... urmarile dupa Maraton Medieval Mediaş au fost cam urate.
Dupa maraton, am spalat bicicleta foarte bine cu apa, dar pentru ca nu am avut un ulei special pentru uns lantul si pinioanele am returnat-o doar asa... spalata. Nici proprietarul bicicletei nu a avut ulei special pentru uns... asa ca, lantul a inceput sa rugineasca, pinioanele au inceput sa mearga tot mai greu, iar robotul de pe spate, a inceput sa aghete lantul. Se pare ca... intre timp a aparut si o pana la roata de pe fata. Deci... am avut putin de lucru la ea.

In conditiile acestea, cu o zi inainte de concurs, m-am pus pe reparat si verificat.
Pana de la roata, am facut-o la o vulcanizare pentru ca... in peticele mele nu prea am incredere.
Am fost la un magazin de biciclete din Dej, si am luat cel mai bun ulei care era in magazin. Ulei spray, fin special pentru lantul de bicicleta, marca Michelin.
Apoi, cand sa ma apuc sa ung pinioanele de pe spate.... ce sa vezi ?! Am descoperit de ce mergeau pinioanele greu. Bucati intarite de noroi de la Mediaş erau blocate intre foile pinioanelor. Iau o surubelnita mica si ingusta (care sa incapa intre foile pinioanelor) si... ma apuc sa zdrobesc bucatile intarite de noroi, ca sa le pot scoate afara. Toata treaba cu pinioanele imi ia in jur de 30 minute. Apoi, cand am ajuns la unsul pedalelor, constat ca numai una merge greu, asa ca .. o desfac.... si.. hop... bilele de la rulmenti... se imprastie pe jos. Si.. apuca-te "norocosule" de cautat... si .. dupa alte zeci de minute... am reusit sa le adun pe toate.
Si... uite-asa mi-am pierdut aproape o zi... pe la vulcanizari, pe la magazine, pe la cautat biluţe, pe la uns si pe la verificat. Dar, intr-un final am reusit sa fac bicicleta ca si noua.

In ziua concursului m-am trezit dimineata la ora 8:00 am mancat, am facut un dus, m-am imbracat, mi-am luat haine de schimb si am pornit spre Cluj.
La ora 11:30 am ajuns in padurea Hoia si mi-am ridicat pachetul de inscriere. Apoi... am asteptat cateva ore pana s-a dat startul la categoria mea.

Startul s-a dat in jurul orei 14:00 Afara a fost o caldura înnăbuşitoare. Asa ca am consumat multe lichide inainte de start.

Partea nasoala la start a fost ca, imediat dupa el a urmat o urcare destul de mare... si, in cazul asta, nu am stiut cu ce viteza sa pornesc.
Daca era sa pornesc cu viteza mare, atunci, nu mai apucam sa schimb pe viteza mica, ca sa pot urca panta. Iar, daca era sa pornesc cu viteza mica, pierdeam startul. Am stat cateva minute bune ca sa ma gandesc la aceasta optiune, si... pana la urma, m-am hotarat sa pornesc cu viteza mare... sa iau startul perfect.

Dupa ce s-a dat startul... am accelerat cu viteza mare, iar, apoi, m-am grabit sa schimb pe viteza mica... din pacate... asa cum ma asteptam, nu am apucat sa schimb in timp util, asa ca am fortat urcarea.

Prima tura, a fost de recunoastere. Mi-am format imaginar, punctele de alimentare, punctele in care trebuie sa schimb pe viteza mica, punctele in care trebuie sa schimb pe viteza mare,  punctele in care trebuia sa franez.
Startul s-a dat avansati cu experti impreuna. Si, in cazul asta, nu stii care sunt "de-ai tai" si care sunt din cealalta categorie. Asa ca nu stiam cati "de-ai mei" am in fata.

In a 2-a tura, am facut echipa cu un concurent cu haina rosie (nr. 164). Se pare ca ne tineam scai unul de altul. El trecea in fata mea pe coborari, eu treceam in fata lui pe urcari.[ Nu zic ca mi-ar placea urcarile, dar se pare ca tot timpul castig teren pe urcari, probabil din cauza moralului ridicat ].
Curand, avea sa intre in echipa un alt concurent de culoare verde. Si, ne-am tinut scai toti 3 unul de altul. Eu castigam teren pe urcari, iar ei castigau pe coborari. Si asa... deodata am trecut peste tura a 2-a si am intrat in tura a 3-a.
La zona de start/finish, mi-am luat inca o sticla cu apa, pentru ca, mi s-a terminat apa. Si m-am tinut scai dupa cele 2 culori: rosu si verde.

Apoi, la jumatatea turei 3, pe o urcare foarte inclinata prin padure,  tehnică, am fost nevoiti sa facem push-bike. Se pare ca, mi-am fortat picioarele pe urcare, si am fost nevoit sa fac o mica pauza ( 20-30 secunde ) ca sa nu am iarasi probleme cu crampele musculare. Se pare, ca... aici a fost punctul de despartire de echipa. Oricat am incercat sa recuperez timpul pierdut, nu am mai reusit sa zaresc cele 2 culori, asa ca, finish-ul l-am trecut singur.

Intr-un final am ajuns cu bine la finish. Nu am avut crampe musculare, si nici zgarciuri.
Mi-am luat bonul de masa... si am pornit spre casa...

Apoi...am cazut intr-un somn adanc de 2-3 ore pentru odihna.

Am iesit pe locul 34, un loc destul de modest.... exact cum ma asteptam.....
Am primit 21 de puncte, iar cu celelalte 61 acumulate am reusit sa acumulez 82 de puncte care ma claseaza pe LOCUL 11 la clasamentul general.

Acestea fiind spuse.... sa ne vedem cu bine la Etapa a 4-a !





Multumim organizatorilor, concurentilor, spectatorilor, fotografilor, cameramanilor, sponsorilor si, tot pe aceasta cale, vreau sa le multumesc si prietenilor care m-au ajutat cu bicicleta pentru concurs !

joi, 7 iulie 2011

Tura Dej-Negrileşti

In data de 6 iulie am decis sa ies la o tura cu bicicleta din mai multe motive: in primul rand, am avut un chef enorm de pedalat, in al 2-lea rand, nu am mai iesit cu bicicleta de ceva timp ( am fost plecat in excursie in Grecia, a plouat, nu am avut cu cine iesi ) si in al 3-lea rand, fac putin antrenament pentru etapa a 3-a Clujul Pedaleaza, care va avea loc in data de 17 iulie, adica peste o saptamana jumate.

Am dat telefoane si  mesaje catre colegii de echipa ( de fapt, catre echipa pe care o numesc "Dejul Pedaleaza" ) si... am reusit sa ies cu Ovidiu.

Afara, vremea a fost destul de urata. Cerul era foarte innorat, semn ca vremea ne ameninta cu ploaia. Cu o saptamana in urma... a plouat, a plouat si iar a plouat. Ne-am uitat pe internet despre starea vremii, dar din pacate, site-uri diferite cu anunturi diferite.
Am fost amandoi optimisti si, cu gandul ca o ploaie nu ne poate opri pe noi din pedalat, am pornit la drum.
Initial nu am avut o destinatie, dar ne-am hotarat sa mergem spre satul Negrileşti.
M-am uitat pe Google Earth sa vad traseul, m-am imbracat, mi-am facut rucsacul si mi-am verificat bicicleta sa vad in ce stare e...

Starea bicicletei nu a fost tocmai buna. Frana de pe spate nu prindea deloc, iar schimbatorul de pe fata nu era reglat foarte bine. Am incercat ( pentru a 3-a oara ) sa imi repar frana, dar nu am reusit nici de data asta. Asa ca... am pornit fara frana pe spate spre OMW unde m-am intalnit cu Ovidiu.

De acolo, amandoi am pornit pe centura Dejului si am luat-o in dreapta spre satul Mica.
Ajunsi in satul Mica am trecut barajul peste Someş si am ajuns la Cuzdrioara si de acolo am luat pe drumul principal.

Apoi, dupa cum stiam de pe Google Earth, trebuia sa o luam pe un drum asfaltat la stanga, ca sa mergem spre Negrileşti, dar erau mai multe drumuri care luau la stanga si nu stiam care era drumul bun. Ne-am oprit in fata tablitei pe care scria "Reteag" si am sunat un coleg. I-am explicat ca sunt la intrare in Reteag, si i-am spus sa intre si el pe Google Earth sa imi zica daca drumul care o ia spre Negrileşti este dupa intrare in satul Reteag, sau inaintea intrarii in satul Reteag.

Raspunsul pe care l-am primit de la coleg a fost acela, ca drumul spre Negrileşti era inainte de intrarea in Reteag. Deci, ne intoarcem, o luam pe "presupusul drum" si intrebam o baba:

- Buna ziua ! Acesta e drumul care duce spre Negrileşti ?
    [baba se uita suspicios spre mine]
- Păi ce ?! Aci ii Negrileşti-u ?
- Păi nu ştiu...
- Păi nu-i aici...
- Atunci unde e?
- O luaţi de la vechea moară la stânga.

Dupa ce am râs o tura buna de baba aia, si dupa ce ne-am dat seama ca nu ne putem baza pe vorbele ei ( de parca am sti noi unde a fost vechea moara ). Am facut iarasi cale intoarsa. Am intrat in satul Reteag si am luat-o pe prima la stanga.

Se pare ca... dupa 2 rataciri am reusit sa gasim drumul bun. De precizat este ca, decat sa te bazezi pe vorbele altora, mai  bine te bazezi pe istinct.
Dupa cativa kilometri, am ajuns intr-un final la destinatie. Am mancat, am baut apa, si am pornit spre casa.
Inapoi, nu am mai luat-o pe acelasi drum. Nu am mai trecut barajul prin Cuzdrioara-Mica, ci am trecut prin Dej.

L-am lasat pe Ovidiu la OMW si de acolo am trecut padurea Bungăr din Dej, ajungand cu bine acasa.

In total am facut 65,92 km cu o viteza constanta de 18,6 km/h intr-un timp de pedalare de 3:30 ore.

In general, tura a fost frumoasa, cu toate ca am avut 2 rataciri. Vremea a fost destul de buna, chiar daca au cazut 2-3 stropi marunti. Nu a fost nici foarte cald si nici frig, a fost  o vreme numai buna de pedalat.

Urmatoarea data, cand o sa am ocazia sa trec pe traseul asta... as vrea sa fac un circuit cu intoarcere prin Beclean.

Mai jos puteti vizualiza harta traseului si graficul altitudinii:


Traseu de bicicleta 1094359 - powered by Bikemap