BAC-ul s-a terminat, incep turele

BAC-ul s-a terminat, asa ca... am inceput iarasi sa ies cu bicicleta.
Ieri, 15 iulie 2012 am primit un telefon de la Ovidiu, sa iesim la o tura. Traseul deja il stabilise el, asa ca, tot ce trebuia sa facem era sa ne intalnim.

In jurul orei 16:30 am inceput sa imi fac rucsacul, pentru ca, fara el nu pot sa plec nicaieri. Fara scule, nu pot iesi cu bicicleta. Risc sa raman in pana. Iar, pe vremea asta, fara apa, cu siguranta nu rezisti. Sa nu mai zicem de "energie" - adica ciocolata...
Si toate astea, numai intr-un rucsac pot incapea...

La ora 17:00 am pornit de acasa, dupa ce am umflat rotile, si am sters bicicleta de praf. Pentru ca de un an... s-a pus praful... si s-a pus mult ... :)

Asa ca, am pornit spre Gherla, pe traseul Mănăstirea-Salatiu-Petreşti- Mintiu Gherlii, iar la jumatatea traseului trebuia sa ma intalnesc cu Ovidiu.

Dupa primii kilometri parcursi, mi-am dat seama ca atrenamentul l-am pierdut. Bineinteles, nu in totalitate... dar, am obosit cam repede. Asa ca, am pedalat incet spre Gherla...

M-am intalnit cu Ovidiu, in satul Petreşti, am stat putin la o vorba, un pic de odihna, apoi am cerut de la o casa, apa rece de la fantana, pentru ca apa s-a terminat cam repede, si intr-un final am pornit la drum.

In jurul orei 19:00 am ajuns la Gherla, unde am facut o mica oprire la un prieten. In primul rand pentru  alimentare cu apa, iar in al 2-lea rand, la o  mica poveste, pentru ca nu ne-am mai intalnit de mult timp.

Ne-am continuat tura pe drumul de centura al Gherlii ( sau drumul roman - drumul pe care romanii mergeau spre castrul de la Căşeiu, sau mina de sare de la Dej  ) dupa care am virat stanga, pe dealurile Buneştiului.

Dealurile Buneştiului sunt cam abrupte, asa ca am urcat destul de greu pe ele. Foarte important de precizat, ca dealurile sunt alcatuite in mare parte din lut. Deci, neciclabile in timpul sau dupa ploaie.

Urcand, pe dealuri, am dat de un gard electric, care ne-a dat putine batai de cap. O miscare gresita, si 42 de volti trec prin noi... sau o atingere cu bicicleta, si prin bicicleta... 42 de volti trec prin noi... cam tot una :)

Dar, dupa multe incercari, sperieturi si mult stres, ne-am dat seama, ca nu era pornit curentul prin gard :)

Ne-am continuat drumul urcand  incet, incet ( ~7 km/h ) pe dealurile Buneştiului. Apoi, dupa o ora, am ajuns in varf, de unde am admirat panorama orasului Gherla, si panorama satului Buneşti. Apoi am facut cateva poze, si ne-am indreptat repejor spre casa, pentru ca era ora 20:00 si incepea sa se insereze.

Ne-am despartit in satul Buneşti, de unde eu am luat-o spre Dej, iar Ovidiu spre Gherla.

De data asta, m-am intors pe drumul principal, Buneşti-Nima-Dej, pentru ca pe traseul lung, ma apuca seara.
Inapoi spre Dej, a fost putin cam greu, pentru ca vantul imi batea din fata. Am pedalat constant cu 20 km/h.

Intr-un final, am ajuns cu bine acasa... fara probleme.

Pot sa spun, ca acesta este primul traseu, cartat AUTOMAT cu ajutorul GPS-ului, datorita aplicatiei Runkepeer, pentru smartphone. Cu ajutorul aplicatiei, se poate urmari, viteza , viteza constanta,  diferenta de altitudine, timpul, caloriile consumate, grafice, si multe altele. CLICK AICI pentru vizualizarea traseului prin GPS.

Primele "pedale"... cu pedalele semi-automate

In toamnă, adica pe la inceputul lui septembrie 2011 am avut ocazia, datorita “sponsorului” meu principal, sa testez pentru prima data pedalele semi-automate.

Pentru ca, nu toata lumea stie care e treaba cu aceste pedale semi-automate, o sa va explic putin.

Pedalele semi-automate, sunt pedale, mai mici, care se pun in locul pedalelor normale. Ele au un sistem de prindere cu arcuri si magneti, si, cu ajutorul lui, pedalele se prind de papucii speciali de ciclism. In acest fel, se egaleaza forta de actiune a pedalelor. Atunci cand apesi pe pedala cu un picior cu celalat picior tragi de padala.

Sistemul de prindere, este putin mai ciudat, in sensul ca, prinzi foarte usor papucul de pedala, dar,  il desprinzi putin mai greu. Ca sa il prinzi, trebuie doar sa apesi putin, dar ca sa il desprinzi, trebuiesti sa misti piciorul in zig-zag si sa tragi.

Bineinteles ca la inceput, nu esti obisnuit cu pedalele. Trebuie sa inveti putin jmecheria cu ‘prinderea’ si  ‘desprinderea’.

Asadar, dupa cum ziceam, pe la inceputul lunii septembrie 2011, am avut ocazia, sa testez si eu pedalele semi-automate. Bineinteles, ca “muream” de curiozitate. De fapt, orice lucru legat de biciclete imi atrage atentia.

Asa ca, m-am incaltat cu papucii speciali, am schimbat pedalele de la bicicleta, din cele normale in cele semi-automate, si am iesit la o tura scurta prin Padurea Bungar, sa vad care e treaba cu ele.

Prima data, am exersat pe loc, miscarile de prindere si desprindere. “ O simpla miscare in zig-zag, ce poate fi asa de greu ?” . Exact asa am crezut inainte dar, cand am ajuns sa testez, am vazut ca nu e chiar asa de usor. Miscarea trebuie sa o faci din glezna, trebuie sa o faci cu forta, si trebuie sa o faci repede, astfel incat arcurile acelea sa nu le prinda iarasi.

Din proprie experianta va spun, ca  foarte putini sunt cei care au forta in glezna, iar miscarea rapida e foarte greu de facut. Cu piciorul drept, probabil e mai usor sa faci aceasta miscare, dar la piciorul stang, este si mai dificil.

Asadar, dupa ce am stat 2-3 minute sa prind miscarea, m-am urcat pe bicicleta , am prins ambele pedale, si am inceput sa dau o tura prin padure.

Toate bune si frumoase, pana cand a trebuit sa opresc.

Incetinesc... incetinesc, si, cand sa ma opresc, bineinteles ca, din reflex, am vrut sa pun piciorul pe jos.

Dar, cum sa pun eu piciorul pe jos, cand imi era prins de padala?  Asadar, nu am mai apucat sa desprind papucii de pedale, si m-am rasturnat pe loc.

Ma ridic, pornesc iarasi inca o tura. La fel !

Era clar, trebuia sa ma scap de reflexul involuntar pe care il aveam atunci cand opream, reflexul de a pune imediat piciorul jos.

La a 3-a tura, am “fentat meciul”. M-am chinuit dinainte de a opri sa desprind pedalele, apoi  am oprit cu ele deja desprinse.

La a 4-a tura, deja se vad progrese: am reusit sa imi desprind cu usurinta piciorul drept, dar la piciorul stang inca mai aveam de exersat.

Si... uite-asa intr-o dupa-masa, am reusit sa invat si miscarea, cu pedalele semi-automate.

Apoi, din padure, am prins curajul si am dat o tura si prin oras. Bineinteles, imi era o oarecare ‘frica’.  Ma gandeam ca poate nu imi iese miscarea cum trebuie si ma accidentez, sau ma bat de o masina :))

Dar, se pare ca nu am mai avut nici o problema, si nici un incident.

Si acum, niste pareri despre pedalele acestea semi-automate:

Deci, in primul rand, pedalele sunt facute pentru a injumatati forta de actiune a pedalelor. In momentul in care, cu un picior, apesi pe o pedala, cu celelalt picior tragi de cealalta pedala. Deci echilibrezi forta. Adica, nu mai apesi asa greu pe pedala.

Totusi, exista si un dezavantaj: muschii, picioarelor nu se odihnesc niciodata, si sunt intr-un lucru continuu ( trage-impinge ).

In al 2-lea rand, sistemul de prindere este fix. Asa ca, nu poti sa misti piciorul pe pedala ( mai la dreapta sau mai la sanga, sau in fata, spate ).

In nici un caz, pedalele nu te ajuta atunci cand mergi la o tura in padure ( cu radacini, hop-uri, pietris ). Pedalele semi-automate sunt exclusiv doar pentru asfalt.

Asadar, pedalele semi-automate, sunt excelente atunci cand faci un antrenament in totalitate pe asfalt.

Iar ca si incheiere, nu cred ca o sa imi pun vreodata acest tip de pedale. Mie imi place sa am “libertate” asupra picioarelor si nu imi place sa am un ‘punct fix’ cu care sa apas tot timpul  pe pedale.

Sistemul de comentarii - modificat

Astazi, 14 apirilie 2012, am modificat sistemul de comentarii, cu un sistem foarte usor Sistemul nou de comentarii, oferit de Facebook, este simplu, si foarte usor de utilizat.

Pana acum, sistemul folosit de platforma blogger, este putin mai complicat pentru ca trebuie sa ai cont facut pe google, ca sa poti comenta, sau... in cazul in care nu ai cont pe google, se poate comenta sub forma de "anonim" -  foarte nasol -. Foarte putini sunt cei care au comentat sub forma de "Nume/adresa URL" si, cauza cea mai probabila ar fi, ca nu isi dau seama din cele 7-8 optiuni care exista la comentarii.

Mie, de la inceput nu mi-a placut acest sistem de comentarii, si am tot incercat sa il schimb, dar blogger, nu te lasa sa faci acest lucru. Iar, la comentarii sa tot apara " Anonim " e deja suparator la ochi si e si enervant.

Azi, am reusit sa introduc noul sistem de comentarii de la Facebook, simplu, si usor, care necesita doar cont facut pe Facebook, care ar trebui sa il aiba toti.

Deocamdata, o sa las ambele sisteme de comentarii. Si cel de la blogger, si cel de la facebook.

1 an de cand am blogul !

Azi s-a implinit un an de cand am  blogul : SCORPYON's Bike !

Multumesc tuturor celor care mi-au citit posturile !

Cu aceasta ocazie, as vrea sa va prezint, statisticile blogului din acest an. Statisticile, sunt prezentate de "Google Analytics".

In total, in acest an, am avut un total de 2.908 vizite, cu 1282 vizitatori unici si cu 6.341 vizualizari de pagina. Graficul si statisticile le puteti vizualiza in imaginea de mai jos:

Graficul din imagine reprezinta numarul de vizualizari in fiecare zi, pe o scala de la 0-100 vizite.
Astfel, cea mai importanta vizita a fost in data de: 14 iunie 2011 - 97 vizite cu postarea  " Maraton Medieval Mediaş - Lupta pentru Supravieţuire..."

Ca si browsere folosite, cel mai important este: 

Firefox -  1597 vizite.

Apoi:
Chrome - 729 vizite
Internet Explorer - 364 vizite
Opera - 180 vizite

Tarile din care s-a accesat blogul, sunt in numar de 19, cea mai importanta tara fiind, bineinteles Romania cu 2767 vizite.

Pe locul 2 si 3 urmand Brazilia cu 30 vizualizari si Italia cu 23 vizualizari.
Mai jos, sunt prezentate restul tarilor iar, in dreptul lor numarul de vizite:

Ca si provider (retea) de internet, cei mai multi vizitatori au folosit: romtelecom data network ( ClickNet ) - cu 1395 vizite. In urmatoarea imagine, sunt prezentate primele 20 providere de internet dintr-un total de 233 retele:

Ca si surse de trafic, cea mai importanta fiind sursa directa: http://scorpyon-bike.blogspot.com cu un total de 1313 vizite, urmata de search-ul pe google: 631 vizite si de facebook 398 vizite. Restul de vizite sunt de pe diferite site-uri si blog-uri.

Pagina cea mai accesata de pe blog este bineinteles, Pagina principala cu 2828 afisari, urmata de pagina Maraton Medieval Mediaş - Lupta pentru Supravieţuire... cu 270 afisari si Bike'u cu 225 vizualizari.
Urmatoarele afisari de pagina sunt prezentate in imaginea de mai jos:

Si.... nu in ultimul rand, cea mai frumoasa sectiune: "Keywords" adica, cuvintele pe care le scrii pe google si care ofera ca si rezultate ale cautarii link-uri spre blog.

Ma amuza sectiunea, deoarece, unele cautari pe google, sunt chiar amuzante... si culmea, prin cautarile efectuate pe google, a ajuns si pe blog-ul meu.

Cea mai importanta cautare pe google, este <  scorpyon's bike  > - 80 vizite, urmata de <  scorpyon's  > - 54 vizite si de <  scorpyon  > -  44 vizite.
Urmatoarele cautari efectuate pe google, si care au dat ca si rezultat blogul meu, sunt prezentate in imaginea de mai jos:

Cele mai "faine" si mai amuzante cautari pe google sunt prezentate in imaginea de pe jos:

Sincer, imi pare rau pentru cei care au facut aceste cautari pe google, si 'din pacate' nu au gasit un raspuns pe blogul meu... :))

Le tin pumnii in continuare ! Sper ca pana la urma, o sa gaseasca un raspuns la intrebarile/probleme lor !











Pentru final... eu sunt multumit ! Chiar daca tin acest blog doar pentru un 'jurnal personal' eu sper ca  intamplarile si peripetiile povestite de mine v-au placut.

In continuare, sper sa mai urmeze postari, interesante, sper sa pot iesi cu bicicleta in continuare, si, sper sa ne vedem cu bine la anu' !

Mult noroc, multa sanatate, si mult succes tuturor !

Maros Bike Marathon 2011 !

In data de 25 septembrie 2011 am participat la Maros Bike Marathon.

Ca de obicei, maratonul s-a desfasurat in Gilău, langa Cluj si are 2 trasee: Marathon- 80 Km, si RACE-50 Km, eu fiind inscris la categoria RACE.

Concursul a fost inscris in calendarul UCI C 3, asta inseamna ca este un maraton international. Astfel, au participat concurenti din mai multe tari ( Serbia, Ungaria, Finlanda, Spania, Italia ).

Se pare ca, de data aceasta am reusit sa il conving pe Sergiu sa participe si el la marathon. Astfel ca, am participat amandoi la categoria RACE.

Ca de obicei, am primit imprumut bicicleta Univega Alpina ( detalii la sectiunea "Bike'u" ), de la "sponsorul" meu principal, si prin aceasta cale, doresc sa ii multumesc enorm ! Fara el, nu as fi ajuns la nici un concurs si nu as fi avut curajul sa fac "pasul" spre concursurile de MTB din ROmania.

Din pacate, cu antrenamentul, am stat destul de slăbuț, pentru ca a inceput scoala, iar anul acesta am bac-ul. Asa ca, "iesirile" cu bike'ul s-au cam terminat, la fel si timpul liber ( de aceea am intarziat asa de mult si cu postarea pe blog) .

Cu toate acestea, am vrut sa particip din simplul fapt, ca este un maraton mai mult ca SUPERB, si aici ma refer la toate punctele de vedere ! Si in plus, avenTURA de la maraton, este foarte frumoasa din simplul fapt ca nu stii ce te asteapta in "secunda urmatoare". Deci, stai in suspans pe toata durata concursului, mai ales daca traseul este la prima vedere. In urmatoarele randuri, o sa vedeti ce momente neasteptate au aparut in calea mea pe durata concursului.

Vremea a fost destul de frumoasa, cu mult soare, deci un motiv in plus sa participi cu placere la concurs.

M-am trezit dimineata la ora 6:00, m-am pregatit, am mancat, m-am facut rucsacul si am coborat in fata blocului, unde ma astepta Sergiu, impreuna cu fratele lui "fotograful".

Am urcat bicicletele in masina, si am pornit spre Cluj. De la Gherla, a venit si prietenul nostru, Ovidiu, dar din pacate doar ca si spectator. Probabil tura de recunoastere a traseului l-a obosit cam tare, si astfel, nu a mai vrut sa se inscrie la concurs.

Dupa aproximativ o ora, am ajuns in Gilău, cu o mica oprire in Polus Center, de unde ne-am cumparat fiecare cate 3 batoane energizante, 2 energizante si o ciocolata.

In jurul orei 8:00 am ajuns la zona de Start/Finish, ne-am luat pachetele de inscriere care contineau chip-ul de cronometrare, o pereche de manusi, un bidon de apa de 1 Litru, un gel energizant, stickere, albume, un souvenir ( o bratara cu MarosBike Marathon ) si brosuri cu fel de fel de promotii si reclame. Apoi, ne-am pregatit bicicletele, ne-am echipat, am mancat ciocolata, am facut o mica 'sedinta' sa ne putem organiza, avand in vedere ca am fost 3 spectatori si 2 rideri, si intr-un final, ne-am aliniat la start.

La ora 10:00 s-a dat startul !

Spre surprinderea mea, in zona start/finish, a fost pus mult nisip fin. Din aceasta cauza, aderenta a fost slaba, si prin urmare, pornirea a fost 'imposibila'. Chiar daca vroiai sa pornesti, tot nu puteai in inghesuiala care era acolo ( ~500 concurenti ).

Deci, am pornit pe langa bicicleta, primii 20 metri, unde a fost pus nisipul, dupa care m-am urcat pe ea si am pedalat cu viteza destul de mare ( nu am fortat ) pe prima parte de asfalt.

Apoi, am inceput pe drumul de tara, din satul Someşul Rece, de unde a inceput urcarea. Cea mai lunga urcare din maraton ( ~ 15 Km ). Asa cum mi-am propus, urcarea am facut-o numai pe bicicleta. Pe parcursul urcarii incet, incet, s-a format si "grupul" de biciclisti. Mai exact, biciclistii care au avut aceeasi conditie fizica cu mine si, biciclistii cu care am pedalat impreuna pe aproape intreg maratonul.

La sfarsitul urcarii, ne astepta primul punct de alimentare. Acolo, asa cum mi-am propus, a trebuit sa mananc primul baton energizant, dar din pacate am facut o mica greseala.

Am ajuns la punctul de alimentare, si am luat ciocolata, banane, bauturi izonotice, etc, si abia dupa vreo 10 minute mi-am adus aminte si de batonul energizant. Asadar, era prima greseala. A trebuit sa astept ceva timp pana sa isi faca efectul batonul.

Am inceput coborarea pe portiunea "Austria" cea mai faina coborare din maraton. Noroc ca a fost coborare, si nu am avut asa mare nevoie de energia batonului, care inca nu si-a facut efectul. Se pare ca, pe coborare, am prins avans destul de bun fata de grup. Dar, avansul acesta, nu avea sa dureze prea mult.

Dupa coborare, ca de obicei a urmat urcarea. Am avut de urcat Culmea Paltinei. Urcare scurta si abrupta. Din pacate, batonul energizant, inca tot nu si-a facut efectul si urcarea nu am mai reusit sa o fac pe bicicleta. A inceput sa apara oboseala. Muschii picioarelor deja ii simteam incordati, astfel ca am fost nevoit sa fac 5 minute pauza, pana cand grupul m-a ajuns din urma. Apoi am urcat impreuna cu grupul, pe langa bicicleta pana in varful culmii Paltinei. De acolo am simtit in sfarsit efectul batonului, si am coborat cu viteza spre al 2-lea punct de alimentare. Iarasi m-am indepartat de grup, cu un avans de aproximativ 1-2 minute, si am ajuns din urma, un grupuleț de 3 biciclisti. Am stat alaturi de micul grupuleț, in mijlocul lor si am lasat pe unul dintre ei in fata mea, pentru a ma ghida mai bine pe coborare. Asadar, am coborat toti 4 cu viteza destul de mare. De fapt, am lasat bicicleta sa coboare singura pe panta... Mai "pişcam" frana din cand in cand, la unele viraje mai stranse... atata tot... daaaa tot cu viteza mergeam.

Si... cum mergeam toti 4 asa cu viteza mare pe coborare...dintr-o data... cel din fata mea, se opreste brusc ! Eu de acolo, in gandul meu: " Ce o putut păţi si concurentul asta, ca prea brusc s-a oprit... mai bine il depasesc, si continui... " . Dar, el a inceput: "Atentie ! Atentie ! Oprirea ! Hoo !" Cu mainile sus, ne facea semnal sa oprim... Cand l-am vazut asa de "speriat" am oprit si eu... si ceilalti 2 din spatele meu... ( toata treaba asta s-a intamplat in 2-3 secunde... a fost chestie de moment, nu stiu, poate chestie de noroc... nici acum nu pot sa imi dau seama... puteam sa nu il bag in seama si sa il depasesc pur si simplu... ).

Si, dupa ce am oprit... CE SA VEZI ?! Un fir de sarma ghimpata, era legat de-o parte si de alta a cararii prin care treceam...

Firu, era legat asa... cam la o jumatate metru de pamant intre doi arbusti . Si... era legat bine... innodat la ambele capete...

Si acum... stau si ma gandesc... daca eram eu in fata grupului... cu siguranta muream. La modul cel mai serios. Si... daca nu muream tot imi rupeam o mana, un picior... pentru ca, aveam viteza mare pe coborare, iar eu, la asa ceva nici nu ma asteptam...nici nu ma uitam dupa asa ceva... nici nu stiam ce se intampla cu mine in momentul in care dadeam de sarma, nici nu stiam cum sa reactionez, si ce reflexe imi actionau...

Deci... da... eram opriti acolo cei 4 biciclisti. Primul care a ajuns acolo, a sarit repede sa dezlege sarma, altul injura din toti plamanii, eu ma uitam sa vad o ruta ocolitoare. Dar, ce ruta ocolitoare sa vezi... cand erai pe o carare si erai inconjurat de spini si tufisuri ?!

Asadar, trebuia sa astept sa dezlege sarma. Intre timp, grupul meu din spate, ajunge si el... si iacata, am stat vreo 10-15 concurenti acolo...

Dupa cateva minute a reusit saracul concurent sa dezlege sarma ghimpata. Nu i-a fost usor... pentru ca erau o gramada de spini...

Apoi, cand trebuia sa pornim... ne uitam unii la altii: Care porneste primul ?! Bineinteles ca ne era frica sa fim in fata grupului... ca nu vroiam sa mai avem inca o sarma in fata noastra...

Pana la urma, un concurent isi ia inima in dinti, si porneste primul... apoi, ma grabesc sa pornesc si eu imediat dupa el... si am continuat iarasi cu viteza. De data asta, am fost mai atenti.

Intr-un final, am coborat Culmea Paltinei si am ajuns la al doilea punct de alimentare.

De data asta, nu am mai repetat greseala, si am mancat prima data al 2-lea baton energizant, pentru ca sa fie primul aliment digerat. Apoi m-am alimentat cu ciocolata, banane, portocale, biscuiti de la al 2-lea punct de alimentare si am pornit pe urcarea spre cătunul Pape.

Am urcat cam greu spre Pape pentru ca batonul inca nu si-a facut efectul.

Apoi, cand am ajuns in varful pentii, am simtit efectul batonului energizant. Pe coborare, eram iarasi cu "energia plina". Coborarea era prin padure... asa ca am stat mai linistit in privinta "sarmelor". Tot pe coborare, avand in vedere ca traseul era aproape in linie dreapta m-am folosit de energia pe care am avut-o si, am pedalat cu viteza, in timp ce coboram.

Cu ocazia asta, am reusit sa las mult in urma grupul meu undeva la aproximativ 10-15 minute. De fapt, am coborat ca "vantul"... am depasit o gramada de concurenti... nici macar nu apucam sa ii vad, pentru ca atentia imi era indreptata numai asupra drumului. La viteza pe care o aveam, o singura miscare gresita... si ori intram intr-un copac, ori cadeam in râpă. Deci, este INCREDIBIL ce minuni poate face un baton energizant. Din "mort" de oboseala, batonul mi-a dat energia necesara, incat practic "zburam" pe bicicleta. Fraza asta, cu minunea... am zis-o si cred ca o sa o repet de fiecare data. Si... de fiecare data cand o repet, stau singur si ma minunez...

Am inceput sa ma bucur de avansul pe care l-am facut... dar, bucuria nu a tinut mult. Si din avans, am ajuns sa pierd zeci de locuri in clasament.

In timp ce coboram, cu viteza... dintr-o data simt cum spatele bicicletei devine de 'necontrolat'.

Arunc un ochi la roata de pe spate... era direct pe janta...

Pff... eram distrus. Dar, nu m-am pierdut cu firea... am oprit repede, m-am tras deoparte, sa nu incurc concurentii, mi-am dat vesta jos, sa pot umbla cat mai repede in buzunarele din spate. Am scos petecele, am dat roata jos, am cautat gaura, am gasit-o, am pus petecu, am asteptat vreo 5 minute sa se intareasca lipiciu, pentru ca era lipici lichid, am pus roata in furca, am reglat-o, am luat pompa... umflu... umflu... si nimic. Nici macar nu vrea sa se umfle. " Ce saracie' ?! Nu am legat bine pompa ?!" O verific. E bine legata.

Ce sa fac!? Dau jos roata...

Bineinteles, concurentii in timpul asta, tot treceau pe langa mine... la fel si grupul meu... plecat a fost...

Trece un concurent pe langa mine:

- Te ajut cu ceva?

- Aaa, nu... am facut pana, acuma o repar... Mersi oricum !

Asadar, dau a 2-a oara roata jos. Caut sa vad.. nu cumva am o alta gaura...

Stau, ma uit atent... si, pe cand... surpriza... dau de 2 gaurele... Pfff... hai ca pun 2 petece si aici, si rezolv, macar sa ma pun in miscare...

Pun alte 2 petice... bineinteles, dau cu smirghel, pun lipici, astept 5 minute... si, dupa ce rezolv si cu cele 2 gaurele... ma uit pe camera... sa ma asigur ca nu mai sunt si altele... ca sa nu pun degeaba camera...

Spre surpriza mea... am mai descoperit alte 3 gauri...

Deja era prea de tot... camera toata era gaurita, nu mai merge... asa ca... de data asta, chiar aveam nevoie de ajutor.

Asadar am inceput sa strig catre concurenti, in timp ce ei coborau panta in viteza. " O cameraaa de rezervaaa de 26 ai cumvaaa??? !!! ". Dupa cateva minute... un concurent, se opreste si imi ofera o camera de rezerva.

Repede... sar sa o pun, pun roata in furca, reglez... si cand sa umflu surpriza si de data asta. Camera avea valva de bicicleta, iar eu aveam pompa pentru valva de masina ( valva standard ).

Deci, nu o puteam umfla, numai cu pompa de bicicleta.

Iarasi, dau jos roata.. si incep sa strig... cameraaa de rezervaaa...

Intr-un final, imi da un concurent o camera de rezerva, de 26, cu valva buna. Se pare ca latimea camerei a fost cam mica, fata de cauciuc, dar, provizorie, a fost perfecta.

Deci, mi-a trebuit sa ma bucur ?! Trebuia sa ma gandesc la vorba aia: "Dupa râs, vine plâns".

Toata treaba asta, a durat, nu mai mult, nu mai putin de 40-45 minute. A fost enorm de mult. Am pierdut zeci de locuri in clasament... Dar, asta e... Pana la urma, asta inseamna un concurs de MTB, peripetii, intamplari, aventuri etc.

Se poate intampla oricui lucrul asta, in functie de noroc. Asta e... data viitoare o sa imi iau un rucsac in care o sa imi pun camere de rezerva...

Pornesc iarasi la drum, ajung la al 3-lea punct de alimentare ( ultimul ). Mananc al 3-lea baton energizant, ma alimentez... si pornesc cu spor spre final.

Am ajuns cu bine la finish. Am ajuns pe locul 293 din 360 la categoria RACE- 50 km, un loc la care chiar nu ma asteptam. Dar, asta e... se intampla, si nu avem ce face...

Si... acum, o intrebare pentru voi: Ce mi se intampla, daca dadeam peste firul de sarma ghimpata? imi rupeam vreo mana/picior ? muream? sau, scapam nevatamat? :)