luni, 18 noiembrie 2013

Tura Dej - Şendroaia

In data de 17.11.2013, am decis impreuna cu Ovidiu, din Gherla, sa mergem la o tura cu bike'ul.
De fapt, tura am programat-o dinainte cu aproape o saptamana.

Marea problema a mea a fost, ca... nu aveam bicicleta. A mea e sub orice critica. Am ramas fara frana pe fata. Frana pe spate, prinde putin... aproape deloc. Pedalele au inceput sa aiba un "joc" putin cam mare, pe care il simti destul de tare, mai ales cand pedalezi. Suspensia scartaie. Si multe altele.  Nu mai vreau sa investesc si sa repar nimic la ea. Vremea i-a trecut de mult... ma bucur ca m-a tinut atatia ani... 10 ani...
Asadar, nu puteam sa ies nicaieri... dar, Ovidiu, m-a ajutat, imprumutandu-mi una din cele 2 biciclete ale lui. Pe aceasta cale tin sa ii multumesc pentru bicicleta pe care mi-a imprumutat-o si care era intr-o stare perfecta.

Tura pe care urma sa o facem, era undeva prin munti, la o distanta de 60 km de orasul Dej. Deci trebuia sa mergem cu masina pana acolo.
Dimineata, la ora 11:00, m-am trezit,  mi-am facut rucsacul, iar la 11:30 am coborat in fata blocului, unde m-a asteptat Ovidiu cu masina.
Am pornit repejor spre satul Şendroaia,  cu o mica oprire la un super-market din Dej, de unde ne-am cumparat niste "energie".

Ajunsi in capatul satului Şendroaia, am parcat masina, am coborat bicicletele din masina, si am pornit spre munti. Desi inainte cu o saptamana imi tot era frica de ploaie si de temperaturile scazute, se pare ca a fost o zi insorita si calduroasa de toamna.

Am urcat incetisor pe munte, cu gandul de a ajunge pe creasta. Cu cat urcam mai mult, cu atat peisajele erau si mai frumoase. Drumul forestier avea tot mai multe serpentine si prindea tot mai mare altitudine.
Ne-am intalnit cu un grup de vanatori, si schimband 2-3 vorbe, am aflat ca sunt o multime de ursi prin zona. Tot ei ne-au aratat si traseul care trebuia sa il urmam ca sa ajungem in varful muntelui.


Dupa aproximativ 9 km de urcare pe munte, cu o diferenta de nivel de 600 m, am ajuns la capat de drum. Drumul forestier, s-a transformat in albia unui parau bolovanos, neciclabil. Am facut o mica pauza, am facut cateva poze, si am pornit repejor inapoi. Deja incepea sa se insereze. Nu aveam nici o sursa de lumina la noi, deci trebuia sa ajungem inapoi la masina pe lumina.





Apropriindu-ne de masina, prin intuneric, zarim pe capota un  obiect negru. "Vezi pe capota? ti-ai uitat rucsacul pe capota? a cazut un  bustean? ce e acolo?" il intreb eu pe Ovidiu.
Cand ne apropriem... ce sa vezi ?! Un caine si-a gasit culcusul fix pe capota masinii. Claxoane si strigate... nu l-au putut da jos. S-a urcat pe capota si acolo a stat. Pana la urma, am reusit sa il impingem de pe capota, sa il dam jos si sa pornim spre casa.

In final a fost o tura superba, peisaje de neutat si o vreme super ok pentru perioada asta.
Am cartat traseul cu ajutorul GPS-ul prin aplicatia Runkeeper. si poate fi vizualizat aici: http://runkeeper.com/user/SCORPPPYON/activity/271531761